Cum să îngrijim pomii și arbuștii fructiferi

Pentru ca pomii sa dea recolte mari, sporite de la un an la altul, trebuie ca ramurile de schelet, la toate speciile, sa fie viguroase, sanataoase si cat mai bine garnisite cu ramuri de rod, fructele formandu-se pe acestea, din muguri de rod.

In acelasi timp, este necesar sa se previna slabirea sau pieirea, inainte de vreme a ramurilor de rod in varsta, si sa se asigure formarea in fiecare an a unui număr suficent de ramuri de rod noi.

Mugurii vegetativi incep sa se transforme in muguri de rod in iunie, iulie sau august(in fct de specie), deci cu 1 an inante de a inflori si rodi. Alfel spus, de la formarea mugurilor de rod pana la fructele mature, trec 2 perioade de vegetatie (2 veri).

Fara o pregatire corespunzatoare din vara trecuta, mugurii vegetativi nu se pot transforma in muguri de rod si deci, nu pot da fructe anul urmator.

Odata ce a intrat pe rod, pomul are tendinta naturala (mai ales piersicul, caisul si visinul) de a transforma cea mai mare parte a mugurilor sai in muguri de rod.

Are loc o inflorire abundenta, dar cel mult 10-25% din totalul florilor leaga fructe (exc. Piersicul, care poate lega pana la 80-90% fructe, dar raman mici); iar dintre fructele legate, doar 5-8% ajung la maturitate, restul cad de mici.

Aceasta risipa de flori si apoi de fructe istoveste pomul, deoarece pt inflorit si legarea de fructe, el foloseste cantitati mari de săruri naturale din organele sale de rezerva, substante formate cu 1 an inainte.

Pentru a asigura cresterea si maturitatea fructelor si in acelasi timp si formarea mugurilor de rod, necesari recoltei viitoare, pomicultorul trebuie sa creeze conditii favorabile de viata, de apa si săruri naturale in special.

Aceste conditii presupun:

• Un sistem radicular puternic, care sa exploreze un volum mare de sol si sa absoarba cantitati mari de săruri naturale;
• Dezvoltarea viguroasa si in fiecare an aramurilor de schelet , care la randul lor asigura formarea neintrerupta a ramurilor de rod;
• Un frunzis bogat si sanatos, care sa poata prelucra substantele absorbite prin radacini;
• Sol aerat, drenat, bogat in humus;
• Prevenirea si combaterea atacului de boli si daunatori.

In concluzie, este necesar ca terenul din livada sa fie bine lucrat, ingrasat si udat.