Oieritul românesc, între tradiție și lupta pentru supraviețuire
Tinerii nu mai vor să fie ciobani, cine va mai duce tradiția mai departe? Iarna și-a făcut simțită prezența peste tot în România, dar în fermele de oi nu există pauze.
Articol de Ramona Alexandrescu, 03 Februarie 2025, 15:53
Ciobanii rămân la datorie, veghează fătările și își îngrijesc animalele zi și noapte. Munca lor, însă, este tot mai grea, iar viitorul acestui sector esențial pentru agricultura românească devine tot mai incert.
În cadrul emisiunii „Viața la țară”, Petru Eugen Gonțea, președintele Federației Oierilor, a fost invitatul Tatianei Mircea și a vorbit despre greutățile crescătorilor de ovine și despre pericolele care amenință această tradiție veche de secole.
Ianuarie este luna în care încep fătările în majoritatea fermelor de oi din România. Anul acesta, însă, condițiile sunt mai dificile ca niciodată.
„Din cauza secetei severe de anul trecut, calitatea furajelor a scăzut, iar oile nu au primit suficienți nutrienți. Ne confruntăm acum cu lipsuri mari de seleniu, iod și alte vitamine esențiale pentru miei. Mortalitatea a crescut în multe ferme”, explică Petru Eugen Gonțea.
În mod ideal, crescătorii ar trebui să suplimenteze hrana oilor cu vitamine cu cel puțin o lună înainte de fătare.
„Dar realitatea este că mulți nu își permit aceste suplimente. Prețurile sunt mari, veniturile sunt mici, iar sprijinul din partea statului lipsește”, adaugă liderul oierilor.
Una dintre cele mai mari probleme ale oieritului românesc este lipsa forței de muncă.
„Astăzi, peste 70% dintre crescătorii de oi au peste 55-60 de ani. Când acești oameni nu vor mai putea continua, cine le va lua locul?” se întreabă Petru Eugen Gonțea.
Fenomenul este deja vizibil. „Doar în județul nostru, peste 30 de ferme au fost abandonate în ultimii ani. Proprietarii au murit sau au renunțat, iar copiii lor nici nu vor să audă de această meserie. Oieritul este greu, nu ai zile libere, nu ai sărbători, iar statul nu te sprijină. În aceste condiții, cine să mai vrea să fie cioban?”
Frustrarea crescătorilor de oi vine și din faptul că alte sectoare ale agriculturii au primit ajutoare, în timp ce oierii au fost ignorați.
„Dacă porcii, păsările și vacile au primit subvenții, ajutoare în pandemie sau sprijin pentru dezvoltare, la oi nu s-a dat nimic. Suntem lăsați într-o paragină de nedescris”, spune Gonțea.
Acest dezinteres guvernamental pune în pericol întreaga industrie.
„Dacă statul nu schimbă direcția și nu ne sprijină, vom ajunge să importăm carne de miel și brânză, în loc să le producem noi. Ar fi o rușine pentru o țară cu tradiția noastră în oierit.”
În ciuda tuturor greutăților, Petru Eugen Gonțea își încurajează colegii să nu renunțe.
„Știu că este greu, știu că ne simțim singuri, dar trebuie să ținem steagul sus. Dacii au fost păstori, oieritul este parte din identitatea noastră, iar România are nevoie de noi. Dacă ne pierdem, pierdem o parte din sufletul acestui neam.”
Pentru consumatori, mesajul este clar: sprijiniți producătorii locali! „Dacă vreți carne de miel românească de Paște, dacă vreți brânză bună, căutați producătorii locali. Doar așa putem salva această meserie.”
Oieritul românesc este la răscruce. Dacă nu se iau măsuri urgente, riscăm să pierdem o tradiție care a definit România de-a lungul secolelor.
Va reuși statul să intervină la timp sau vom asista neputincioși la dispariția acestei meserii? Rămâne de văzut.
Până atunci, ciobanii continuă să muncească, sperând că munca lor va fi, în cele din urmă, apreciată.
