Înainte-prăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului
Pe data de 05 august, în Biserica Ortodoxă, se face pomenirea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul. Acesta s-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Crăiniceni din județul Botoșani și a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic de amândoi părinții și a fost crescut de bunică.
04 August 2014, 21:00
A urmat primii ani de școală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani iar liceul la Cozmeni-Cernăuți. A fost primit cu multă dragoste în viața monahala de starețul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei și apoi al doilea patriarh al României.
La 8 aprilie 1936, noul stareț, arhimandritul Valerie Moglan, l-a tuns în monahism, primind, un nou nume, cel de Ioan.
În noiembrie 1936 s-a îndreptat, împreună cu alți doi călugări, spre Țara Sfântă. După doi ani petrecuți în pustiu, ajunge la Mănăstirea ,,Sfântul Sava", unde se nevoiește timp de opt ani.
În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și este numit egumen la Schitul românesc cu hramul ,,Sfântul Ioan Botezatorula, din Valea Iordanului, pe care îl va conduce până în anul 1952.
În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei.
În vara următoare se retarage într-o peșteră, numită Chilia Sfântă Ana, care ținea de Mănăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitula. Aici și-a petrecut ultimii ani, ducând o viață foarte aspră.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veșnice pe 5 august 1960, la vârstă de 47 de ani.
Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peștera Sfânta Ana. La începutul lunii august 1980, conducerea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul a deschis peștera mormintelor, urmând că osemintele Cuviosului să fie duse în gropnița de obște.
Arhimandritul Amfilohie, starețul mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai târziu: ,,Ne așteptăm să găsim numai sfinte oseminte și nu bună mireasmă.
Când am luat scândura am văzut că părintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricăciune, așa cum l-am pus. Parcă l-am fi pus în mormînt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, vara nici o schimbare a înfățișării lui; mâinile, bărba, părul, rasa, încălțămintea erau neatinse."
Ținând seama de toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, l-a canonizat în ședința din 20 iunie 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august.
În Biserica romano-catolică pe data de 05 aug. - Sfințirea Bazilicii sf. Maria cea Mare.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin!
