Schimbarea la Faţă a Domnului

Din Scriptură aflăm că Mântuitorul luând pe Petru, Iacov și Ioan pe muntele Taborului, "S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina".

Moise și Ilie prooroci Vechiului Testament s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus Dumnezeul nostru: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una.

Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L". Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte" (Matei 17, 2-6; Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).

Schimbarea la Față ne descoperă că Hristos a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omenească pe care a asumat-o, ne-a fost descoperită dumnezeirea Sa.

În acest sens, Sfinții Părinți afirmă că "Hristos Se schimbă la Față, nu luând ceea ce nu era, nici preschimbându-Se în ce nu era, ci arătând ucenicilor ceea ce era, deschizându-le lor ochii și făcându-i din orbi văzători".

Pe muntele Taborului, trupul Său a fost străbătut de lumina propriei dumnezeiri. Schimbarea la Față a Domnului anticipează învierea Lui, iar învierea Sa o prefigurează pe a noastră.

Cele două firi sunt unite în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit în Hristos Dumnezeul nostru.

În Biserica romano-catolică pe data de 06 aug - Schimbarea la față a Domnului, Fer. Octavian pr.

Schimbatu-Te-ai la față, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ție!