Burtă de porc umplută (Rețeta lui Radu Anton Roman)

Daca un general francez, invatat la furculita fina, s-a lasat destabilizat de varlavele bucate muntenesti, va puteti imagina cum am reactionat noi, cei deja plimbati pe langa ciorbele si tuslamalelede zahana, cand am avut o surpriza atat de neasteptata ca burta umpluta! In primul rand trebuia sa-i gasim vinul, unul rosu, desigur, ca e lucru porcesc si cu fala intocmit. Dar nu unul greu, ca avem, uite, verdeata, iaurt: merge si ca intrare, merge si ca fel de mijloc. Asa ca rosu-rosu, dar mai bland.

Dupa cateva tocmeli iritate, am ales un Merlot, un vin care se poarta foarte frumos in toamnele lungi de la Vanju Mare - iesind intr-o haina rosie-violeta cu buchet net, scurt ca un fulger, de, cum sa zic, cupru pur frecat cu papadii si boabe de mure uscate - daruind lumii delicatete si nerv sportiv, si mai ales finete in gust.

Femeile sa nu manance boase de la purcei, cand se scopesc, ca fac copii bosorogi. (Gorovei)

Taina polemica: Regula, devenita pravila strasnica pentru multi, cum ca vinul rosu se bea la temperatura camerei, e din ce in ce mai relativa: pe vremea cand s-a batut in cuie legea asta, intre zidurile groase ale castelelor france nu erau mai mult de paisprezece-optsprezece grade.

Or, in chitimiile noastre de la etajul opt, vara, sunt patruzeci de grade si-n frigider! In etuva asta, vinul rosu „sambrat“ devine un ceai cu emanatii gretoase!

Pastrat la patru grade si baut la nu mai mult de cincisprezece, hai, douazeci de grade, vinul rosu e el insusi, suprem si plin de forte declarate.

Afla ingredientele necesare si modul de preparare pe Bucataria lui Radu.