Crap auriu de Dunăre pe varză albă fiartă (reţeta Kerei Caliţa)

Mai întâi, la conclavul ceaunelor și cuptoarelor înfierbântate, a fost chemat un frumos crăpcean cu solzi aurii, cam la vreo trei kile și jumătate, prins cu năvodul de un măjer îndemânatic, deprins de mic cu tainele prostovolului cu ciucuri de plumb. De această dată, Kera Calița n-a poftit la o preacinstită saramură cu potcoave mari de carne prăjite la jar, tăvălite prin sare grunjoasă și botezate din belșug cu mujdei de usturoi, cu zeamă de roșii coapte și ardei gras, sau la un desăvârșit borș cu codițe de leuștean plutind în oala descântată cu oțet și ouă bătute bine, ci acum, târziu în toamnă, la Lăsata Secului, chiar înainte ca peștele blagoslovit să se afunde în mâl înaintea iernii, l-a văzut cu ochii minții așezat la mare cinste pe un podium de varză albă fiartă.

Peștele se curăță de solzi și de mațe, se spală cu apă rece, se sărează și se freacă binișor cu buchetul de ierburi de gust și cu căței mari de usturoi doar un pic striviți între buricele degetelor, apoi se prăjește, doar un pic, pe ambele părți în ulei de floare, până ce capătă coloarea bronzului nobil.

Citeste continuarea pe KERA CALITA