Sfaturi culinare de la măicuțele din Mitocul Dragomirnei

Biserica mănăstirii poartă hramul Pogorârii Duhului Sfânt, sfântul locaş dând impresia unei nave, vechiul simbol al Bisericii Creştine.

ÎN BUCĂTĂRIE
Ce se găteşte în cuhnia Mănăstirii Dragomirna? Stăm de vorbă cu maica Telca şi maica Maria Magdalena. "Mâncăm peşte, brânzeturi, legume şi fructe. Pentru oaspeţi gătim carne, în afara zilelor de luni, miercuri şi vineri." Ne-am nimerit la mănăstire într-o zi de vineri, iar măicuţele găteau, pentru masa de seară, clătite de post şi dovlecei pane. Vestea delicioaselor clătite de la Dragomirna a trecut de mult graniţa mănăstirii. Măicuţa Telca ne-a dat reţeta celebrelor clătite: "Apă minerală, un praf de sare, esenţe după preferinţă şi făină. La o jumătate de litru de apă minerală se pun în compoziţie 2-3 linguri de ulei. Se amestecă toate ingredientele până ce aluatul devine curgător. Se coc în tigaie şi se umplu cu miere de albine, amestecată cu nuci pisate sau cu dulceaţă", spune maica Telca.

Reţeta clătitelor de la Dragomirna şi secretele ei le veţi regăsi în volumul 7 din "Poveştile bucătăriei româneşti" - fiindu-ne oferită spre publicare în capitolul destinat reţetelor de la cititori. Însă despre bucatele mănăstireşti de post, în general, mai multe ne spune Radu Anton Roman în volumul 6, cel care apare mâine. Noi, la Dragomirna, aveam să probăm încă o dată că bucatele sunt parcă mai savuroase la mănăstire, "căci sunt binecuvântate". "Fiecare măicuţă îşi împlineşte îndatoririle - toate măicuţele rotindu-se, câte o săptămână, la toate muncile - ce-i revin. Care la bucătărie, care în grădină, care în biserică", ne povesteşte maica stareţă Heruvima.

LĂCAŞ NOU ÎN BUCOVINA
Schitul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din comuna Mitocu Dragomirnei, sat Dragomirna este aşezat într-o poieniţă "Poiana lui Anton" în mijlocul pădurii, la ea ajungându-se destul de greu. Părintele Pangrati, duhovnicul mănăstirii, spune că a ajuns aici printr-o minune, "pentru că nu-mi plăcea oraşul şi m-am rugat la Dumnezeu să stau în pustiu, la linişte. S-a întâmplat să fiu bolnav şi am venit până aici, la barieră, să vizitez poiana, atunci am văzut prima oară stejarul şi am zis: Doamne, dacă o să fiu sănătos o să ridic aici cea mai frumoasă biserică din lume". Schitul este de măicuţe şi numără cinci vieţuitori: patru măicuţe şi un duhovnic. "Credem că în doi, trei ani biserica va putea fi sfinţită. Este unicat: e făcută numai din bârne, îmbinate în stil dacic, pentru că noi trebuie să revenim la tradiţia noastră - aşa cum ne-au lăsat-o moşii noştri - lemn şi piatră care dăinuie veşnic", ne-a mai spus părintele Pangrati.

Despre bucate ne spune că mănâncă peşte, brânză, ouă, lapte şi toate legumele, mai puţin carne, iar "ce gătim cu carne dăm la muncitori, dar rânduiala se ţine: dacă este post, şi ei mănâncă la fel". Măicuţele gătesc pe rând ciorbe, borş de sfeclă, mazăre, sarmale de bureţi, ardei umpluţi cu orez, iahnie de fasole, salată orientală etc. "Salata orientală o facem cu ceapă, cartofi, morcovi, măsline şi sfeclă roşie. Avem o grădină în care cultivăm roşii, ardei, ceapă, fasole, iar restul cumpărăm de la piaţă."