Cercetarea agricolă românească, la limita supraviețuirii

Profesorul Dumitru Militaru, vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, atrage atenția asupra unei realități ignorate: fără finanțare consistentă, România nu poate concura pe piața internațională a inovației agricole.

„În timp ce țările dezvoltate reinvestesc în jur de 20% din cifra de afaceri a companiilor agricole în cercetare, noi avem doar 0,20–0,21% din PIB. E imposibil să vorbim despre rezultate valoroase fără investiții în infrastructură, tehnologii moderne și conservarea materialului genetic autohton”, a declarat profesorul Militaru, invitatul realizatoarei Tatiana Mircea în cadrul emisiunii Viața la țară.

Oficialul spune că România are planuri și strategii ambițioase, dar ele nu se concretizează din lipsa finanțării.

„Teoretic, stăm bine. Practic, nu. În 2020 ne propuneam 2% din PIB pentru cercetare. Suntem de zece ori sub acel nivel”, explică vicepreședintele ASAS.

Cele 63 de unități de cercetare agricolă aflate în subordinea Academiei funcționează în baza Legii 45/2007, care prevede finanțare mixtă de la bugetul de stat și din venituri proprii. În realitate, între 2007 și 2019, institutele nu au primit niciun sprijin de la stat.

„Abia din 2019, când ministrul Petre Daea a aplicat legea, am primit primele subvenții, acoperind doar 37–38% din nevoi. Restul peste 60% provin din resurse proprii. Dar fără activitate economică nu poți susține cercetarea, iar Consiliul Concurenței ne interzice să depășim 20% activitate economică. E o contradicție care blochează sistemul”, a explicat Militaru.

În ciuda subfinanțării, cercetătorii români continuă să producă rezultate.

„Toate unitățile de cercetare au livrat soiuri, hibrizi și rase dezvoltate în parteneriat cu fermierii și crescătorii de animale. Problema este că, dacă rezultatele nu sunt aplicate în producție, cercetarea își pierde sensul. Trebuie regândit modul în care este evaluată munca noastră”, a adăugat profesorul.

El critică și criteriile actuale de evaluare științifică, care pun pe același plan obținerea unui nou soi de plantă proces ce poate dura 10–15 ani cu publicarea unei simple lucrări științifice.

Printre proiectele finanțate prin programul sectorial ADER, derulat de Ministerul Agriculturii, se află două teme esențiale: pesta porcină africană și gripa aviară.

„Aceste boli provoacă pierderi economice uriașe. De aceea, cercetările noastre vizează îmbunătățirea programelor de control. Actualele măsuri nu au dat rezultate, deși pesta porcină este prezentă în România din 2017. Trebuie să venim cu soluții bazate pe știință, nu doar pe reacție”, a precizat Militaru.

Alte teme de cercetare se referă la pesta micilor rumegătoare și la boala limbii albastre, afecțiuni care afectează direct fermele de ovine și bovine.

Multe dintre stațiunile de cercetare se află în apropierea marilor orașe și devin ținte pentru dezvoltatori imobiliari.

„Terenurile noastre sunt proprietate publică a statului, dar presiunile sunt uriașe. În loc să fim protejați, suntem nevoiți să ne apărăm singuri. În plus, instituțiile de control, precum Curtea de Conturi sau Consiliul Concurenței, nu înțeleg specificul cercetării agricole. Nu poți evalua un institut de cercetare după criteriile unei firme de cartier”, spune vicepreședintele ASAS.

Profesorul Militaru încheie cu un apel la autorități:

„România are oameni valoroși și rezultate notabile, dar fără investiții reale riscăm să pierdem tot. Cercetarea nu poate exista doar din entuziasm și vocație. E nevoie de finanțare, stabilitate și respect pentru munca științifică.”

Cercetarea agricolă românească a supraviețuit decenii de subfinanțare, dar fără o reformă reală riscă să devină doar o amintire.

În timp ce alte țări construiesc laboratoare, România își pierde terenurile de cercetare. Un paradox al unei țări agricole care, de prea multe ori, uită să investească în propria hrană.