Sf. Cuv. Ioaniche cel Mare; Sf. Sfinșit Mc. Nicandru, episcopul Mirelor și Ermeu preotul

In tinerete a luptat pentru distrugerea icoanelor. A renuntat la iconoclasm in momentul in care un calaugar, care apara cultul icoanelor, i-a spus pe nume, desi se vedeau pentru prima data.

Trebuie sa stim ca in primele secole, crestinismul s-a confruntat cu mari erezi. Una dintre acestea a fos perioada iconoclasmului. Imparatul Leon al III-lea sustinea distrugerea icoanelor din biserica si nega firea umana a Mantuitorului reprezentat in icoane si picturi.

In Sinodul de la Niceea din anul 787, s-a hotarat reluarea cultului icoanelor si s-a instituit "Duminica Ortodoxiei"

Sfantul Ioanichie cel Mare a fost si un soldat remarcabil, S-a retras din armata si a ales sa-si petreaca viata in manastire.

Dupa ce vietuieste in cateva manastiri, decide sa se retraga in pustiu. Dupa un timp petrecut in pustiu, se stabileste mai intai in Muntele Conturiului, iar apoi in Muntele Olimp.

Impreuna cu patriarhul Metodie si cu imparateasa Teodora, a restabilit cinstirea sfintelor icoane.

Potrivit Traditie, Sfantul Ioanichie se ridica de la pamant in vremea rugaciunii sale, devenind nevazut.

A trecut la cele vesnice in jurul anului 846.

Rodul luptei sale pentru dreapta credinta este marturisit si astazi in slujbele bisericesti: "Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, slava Tie!".

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

- Sfintilor Mucenici Nicandru, episcopul Mirelor, si Ermeu, preotul;
- Sfantului Mucenic Porfirie;
- A plangerii prorocului Ieremia pentru Ierusalim;
- Sfantului Imparat Ioan Duca Vatatis.

In Biserica romano-catolica pe data de 04 nov. - Sf. Carol Borromeu, ep. Sf. Felix de Valois, pustnic.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dimnezeu, miluieste-ne şi ne mantuieste pe noi. Amin!