Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria, Claudiu şi Ilaria

Daria era de fel din Atena. Deoarece Hrisant fusese introdus de un oarecare creştin în tainele cele dumnezeieşti şi botezat în credinţa creştină şi începuse să propovăduiască pe Hristos, tatăl său i-a căutat o fecioară cu ţinuta aleasă şi frumoasă, cu numele Daria, pe care a trimis de au adus-o tocmai de la Atena, căci socotea că Hrisant din dragostea faţă de această fecioară, avea să se întoarcă de la credinţa creştinilor.

După ce s-au căsătorit, Daria, care cunoştea ce voia tatăl lui Hrisant, nu numai că nu l-a putut convinge să se lepede de credinţa lui, ci ea singură s-a lăsat convinsă de el şi, mărturisind soţului ei nelegiuirea pe care încercase să o facă, a primit Sfântul Botez.
Hrisant si Daria trăit mai departe amândoi într-o feciorie desăvârşită.

După moartea tatălui său, Hrisant nu se mai ferea de nimeni, mărturisea în fața tuturor credința în Hristos. Fiind pârâți prefectului Celerin, au fost dați pe mâna tribunului Claudiu. Dumnezeu i-a ajutat atât de mult, încât aceștia primeau chinurile cu bucurie. Claudiu, uimit de felul în care aceștia răbdau suferințele, s-a făcut creștin cu toată familia. Pentru aceasta el și familia sa au suferit mucenicia.

Daria a răbdat cu atâta vitejie chinurile, încât păgânii strigau: „Daria este o zeiță!" După diferite chinuri, torționarii au hotărât că Hrisant și soția sa Daria, să fie îngropați de vii.

Mai târziu s-a zidit o biserică în acel loc.

Acești soți propovăduitori și împreună-mucenici pentru Hristos au trecut la cele veșnie în anul 283, la Roma, sub domnia împăratului Numerian.

În Biserica romano-catolică pe data de 19 martie - Sfantul Iosif, soțul Sfintei Fecioare Maria.

Mucenicii Tăi, Doamne Hrisant și Daria, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine. Pentru rugăciunile lor mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Amin!