Alivenci - rețeta din 1871 a Ecaterinei Steriady (colonelu)

. Trebuie să fi avut pasiune mare pentru gătit și colecționat rețete, altfel nu se explică de unde avea să publice câteva sute, unele de proveniență străină, dar și nu puține românești.

Cum e și rețeta asta de Alivenci, mult îndrăgită de moldoveni, în toate timpurile, dar aparent neinteresantă pentru cineva care provenea dintr-o familie de greci stabilită la Galați doar cu două-trei generații în urmă.

De unde și-o fi luat rețeta greu mai e să aflăm acum, dar putem să punem în practică indicațiile ei, nu-i așa?

Deci... Ia 600 g de brânză foarte proaspătă, 37 sau 45 g de mălai (făină de păpușoi), după cum e brânza de moale, 6 ouă, scoțând 3 dintre albușuri. Apoi frământă-le și pisează-le cu sarea trebuitoare în piuliță de marmură și dă-le prin sită. Pregătește frunze de tei sau de hrean, unge aceste frunze cu lapte și pune pe ele câte o lingură din brânza aceea, așază-le binișor cu mâna unsă de lapte pe tavă și așază-le în cuptor cu foc lin. Apoi pregătește o strachină. Scoate alivencile din cuptor, pune-le pe o masă, ia de pe la toate frunzele, așază-le în strachină și toarnă unt foarte proaspăt deasupra lor (untul trebuie să fie fierbinte). Învelește-le îndată și pregătește smântână proaspătă într-o farfurie, ca cine ar avea poftă să le mănânce cu smântână.

Dacă toate le-ai făcut după cum sunt zise, pregătește-le să le mănânci și la începutul mesei, ca gustare, și la sfârșitul ei – cu dulceață sau zahăr farin – în loc de deșert, dar și între mese, să-ți treacă de foame.