Babic zis „sârbesc” (rețetă buzoiană)
Dintre toate cărnurile tocate și vârâte în maț, două sunt specifice Buzăului și de neîntâlnit altundeva: cârnații de Pleșcoi și babicul sârbesc de Buzău. Babicul se face din carne de porc (pulpă), tăiată cu satârul, foarte-foarte mărunt.
27 Ianuarie 2018, 08:39
Se poate trece și prin mașina de tocat cu sita mare, dar gustul cel mai bun îl are de ai răbdare și știință să toci carnea cu satârul). Se sărează și se pun apoi două feluri de boia - din cea dulce și foarte roșie și din cea usturoiată (picantă), făcută de sârbi din ardei roșii iuți. Acești "sârbi" de pe la noi, din satele Buzăului, sunt de fapt neam de bulgari, populații din sudul Dunării care au venit aici după războiul ruso-turc din 1806-1812.
Cum fac babicul? Ei pun carnea tocată, sărată și cu boia, într-o covată. O frământă și o lasă la rece vreo două săptămâni. Apoi o iau iarăși la frământat.
Dupa aia, se face din carnea asta o "pitusca", adica un fel de chiftea, si se prajesc in tigaie, si de la boiaua aia rosie se inroseste si untura. Barbatii casei degusta pitusca, dupa care beau un pahar cu vin si hotarasc ce mai trebuie pus in covata - ca mai trebuie sare, sau boia dulce, sau din cea usturoiata. Cand au potrivit-o de gust, se umple in mat gros de vita, precum carnatul.
Se pun sirurile de babic la afumat la foc mic, rece, iar cand sunt gata de afumat, se scot si se pun la presa, de le da forma aceea putin plata: se intind pe masa, se pune un fund de lemn, se pune o greutate si se lasa de se preseaza. Apoi se pun la uscat.
Un text de Simona Lazăr
