Brozbuțe cu groșcior, ca la Hărnicești

Ei, și în acest loc de poveste vă-ndemn să căutăm... rețeta zilei.

În casa veche de vreo două veacuri a familiei lui Ioan Iurca asta se gătește dintotdeauna. Brozbuțe cu groșcior mâncară toți strămoșii lui. Și vor mânca, se pare, și urmașii… Cât despre satul Hărnicești, să vă zic doar vreo două vorbe, până nu ne luăm cu treaba în bucătărie: e una dintre așezările comunei Desești, de veghe-acolo, la hotarul țării, încă de pe la anul 1360. Oamenii locului îs gospodari. Adică... harnici. Cum li-i și numele, de altfel. Și foarte inventivi, de bună seamă, căci, iată, la Muzeul etnografic al Transilvaniei (Cluj-Napoca) ai să afli un complex de tehnică rurală din Hărnicești, trei instalații care funcționează alternativ cu aceeași sursă de apă, respectiv moara pentru măcinat cereale, piua pentru îngroșarea țesăturilor din lână și o vâltoare utilizată pentru a bate lâna, ca și și pentru spălarea hainelor din lână și a covoarelor.

Dacă instalațiile s-au mutat la muzeu, asta nu-nseamnă că celor cinci sute de oameni din sat nu li se face foame, peste zi. Și-atunci se pun socăcițele a face... brozbuțe cu groșcior.

Cum le pregătim? Luăm o căpățână de varză murată, desfacem frunzele și le tăiem cât palma. În carnea de porc, tăiată mărunțel cu barda ori dată prin mașina de tocat, adăugăm orez, o ceapă călită în unsoare și-o legătură de mărar. Sare, piper. Gustăm și ne pornim pe treabă. Rulăm brozbuțe-n frunzele de varză, le așezăm în oală, rânduri-rânduri și dăm la fiert cu apă, acoperite cât să le cuprindă. Cumva vă pare rețeta cunoscută? Hmmm! Și mie...

Brozbuțele sunt, cum se vede, și mai ales cum se aude, sarmalele din Hărnicești. Facem un sos de roșii și-l turnăm deasupra și le lăsăm apoi să fiarbă pe-ndelete. La masă le aducem cu mămăligă și groșcior. Adicătelea cu smântână.