Frigărui de porc, cu aromă de floare de tei

Adulmecând parfumul teilor, am ales drumul pe străzile cu case vechi ce-şi etalau stucaturile în lumina felinarelor. Încins peste zi, sufocat, prăfuit (în câteva zile, numai, avea să fie îmbrăţişat de furtună), oraşul respira în sfârşit şi toate aromele pluteau în aer. De iasomie, de „mâna-Maicii-Domnului”, de roze. Şi de tei. Primii tei înfloriţi, parcă mai devreme ca-n alţi ani, nemairăbdând sunetul clopoţelului de închidere a şcolilor, ca să dea în spuză de floare.
Străzi vechi şi tei înfloriţi, la ceas târziu, într-o noapte de mai...
Aş răscoli probabil prin poeme, căutând un vers potrivit, de nu mi-aş aminti că de fapt altceva am să vă scriu. O reţetă. O reţetă de suflet. Vă asigur însă că locul teilor înfloriţi este şi aici, în preajma bucatelor. Reţeta pe care am să v-o propun are chiar de două ori legătură cu teii. O dată pentru că se folosesc la prepararea ei flori de tei şi miere din floare de tei. A doua oară pentru că prima data am gustat din felul acesta de mâncare demult, la un picnic, la Poiana Pinului, în pădurea de tei de pe lângă Tabăra de Sculpturaă de la Măgura Buzăului.
N-o să vă scriu azi despre oamenii şi locul acela - deli toţi îmi sunt aproape de suflet şi amintirea lor mi-e dragă - , ci o să mă grăbesc să vă dezvălui tainele acestui fel de mâncare pe care l-aş boteza (poetic, precum un „chef” de restaurant chinezesc): „Frigărui de porc cu aromă de floare de tei”.
Să vedem mai întâi de ce ingrediente este nevoie: un kg de coaste de porc, un ardei galben sau portocaliu, un dovlecel, o ţelină, un căţel de usturoi, o mână de flori de tei (proaspete), trei linguri cu miere de tei, patru linguri cu vin alb sec, patru linguri cu sos de soia, doua linguri cu ulei, sare, piper.
Coastele de porc se dezosează şi se taie în felii lungi. Se pun la marinat într-un vas cu miere, vin şi sos de soia, în care s-au adăugat flori de tei, felii de ţelină, usturoi tocat, sare şi piper. Se lasă la marinat cel puţin 12 ore. Se taie ardeiul fâşii şi dovlecelul în felii subţiri, pe lungime, de aceeaşi dimensiune cu feliile de carne de porc. Se aprinde grătarul sau se încălzeşte cuptorul. Se pregătesc frigăruile, ungându-le mai întâi cu ulei, apoi alternând feliile de legume cu cele de carne. Se pun pe grătar, stropindu-se din când în când cu zeama din marinată. Restul de zeamă se pune într-o crăticioară la foc mic (dacă a rămas prea puţin se mai adaugă câte un pic din fiecare ingredient) şi se lasă să fiarbă până când se face un sos legat, dulce-usturoiat şi cu parfum inconfundabil de tei.