Edulcorantele - otrăvuri sau protectori?

Îndulcitorii, și în special aspartamul, sunt din nou în centrul atenției nutriționale. Pepsi Cola a anunțat că o scoate din băuturi, Canderel, liderul „zahărului fals” a făcut deja același lucru. Sucraloza îi ia locul. Facem un bilanț al acestor îndulcitori care înlocuiesc zahărul și care ar trebui să ne împiedice să ne îngrășăm.
Un îndulcitor este o substanță care are o putere de îndulcire mai mare sau mai mică. Zahăr, miere, sirop de arțar, agave etc. sunt îndulcitori în sensul strict al termenului. Sunt compuse din carbohidrați care furnizează 4 calorii pe gram.
Dar, în limbajul obișnuit, un îndulcitor este un produs care înlocuiește zahărul (zaharoza) fără a furniza calorii (sau aproape deloc).
Puterea de îndulcire a îndulcitorilor se stabilește pe baza celei a zahărului care este 1.
Îndulcitori: mai mult sau mai puțin voluminosi
Așa-zișii îndulcitori „de umplutură” au aceeași masă ca zahărul și o putere de îndulcire destul de scăzută: de la 0,6 la 1,3.
Aceștia sunt polioli compuși din carbohidrați dar care nu sunt absorbiți în totalitate și, prin urmare, furnizează doar 2 calorii pe gram.
Se numesc izomalt (E953), lactitol (E 966), maltitol (E 965), manitol (E 421), sorbitol (E 420) și xilitol (E 967).
Acești îndulcitori vrac sunt utilizați pe scară largă în sectorul de cofetărie și patiserie și în înlocuitori de masă.
Așa-numiții îndulcitori „sintetici” sau „intensi” au o putere de îndulcire deosebit de mare, de până la 400. Nu sunt carbohidrați. Oricare ar fi compoziția lor, sunt folosite în cantități atât de mici încât nu oferă calorii. Tolerează mai mult sau mai puțin bine căldura.
Acești îndulcitori sintetici intensi sunt disponibili sub formă de pudră sau tablete pentru uz personal. Sunt utilizate pe scară largă de industria alimentară în produse și băuturi „ușoare”, „fără zahăr”, „zero calorii” etc.
Acestea sunt acesulfamul K (E 950), aspartamul (E 951), zaharina (E 954), sucraloza (E 955).
Stevia (E 960) nu este clasificată ca îndulcitor sintetic deoarece această substanță este extrasă din planta cu același nume.
Îndulcitori: zaharină și acesulfam K, cele mai vechi
Cel mai vechi îndulcitor sintetic este zaharina, descoperită în 1880, consumată pe scară largă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când zahărul dispăruse din dulapuri.
Din anii 1960, în ciuda unei arome destul de amaroase, a domnit pe piața dietelor de slăbit. A fost detronat în anii 1980 de aspartam. Zaharina a fost suspectată de cancerigen și apoi a fost eliminată de aceste acuzații. Aproape că nu se mai folosește, decât în ​​câteva sucuri.
Acesulfam K este mult mai puțin cunoscut deoarece de la descoperirea sa în 1967, nu a fost niciodată comercializat ca îndulcitor de masă. În industrie, se folosește cel mai adesea cu un alt îndulcitor. A suferit aceleași acuzații ca zaharina, dar a rămas autorizată.
Îndulcitori: aspartamul, cel mai faimos și controversat
Aspartamul a fost descoperit în anii 1970 de către laboratorul american Searle. A fost autorizat de FDA (Food and Drug Administration) în 1974 și apoi suspendat din lipsa unor studii suficiente cu privire la repercusiunile sale toxice asupra creierului.
O nouă autorizație pentru aspartam a fost eliberată în 1981 pentru utilizarea sa ca îndulcitor în alimente solide, apoi în 1983 în băuturi. Autorizațiile au fost date apoi de autoritățile sanitare de pe aproape întreaga planetă. În Europa, a fost în 1994.
Aspartamul se găsește acum în peste 6.000 de produse alimentare și băuturi și în 350 de medicamente, dintre care multe sunt destinate copiilor.
Compus din doi aminoacizi naturali, acid aspartic și fenilalanină, aspartamul nu prezintă a priori niciun pericol, singura restricție fiind pentru gravide și ca principiu de precauție: există de fapt o boală congenitală, fenilcetonuria, care este o intoleranță la fenilalanină. , una dintre cele două proteine ​​care formează aspartamul. Doza zilnică acceptabilă (DLA) a fost stabilită la 40 mg per kg de greutate corporală pe zi.
Însă numeroase studii, realizate de oameni de știință independenți din industrie, au acuzat aspartamul că este responsabil pentru afecțiuni dramatice, de la tumori cerebrale și scleroză multiplă până la naștere prematură și anumite tipuri de cancer.
Niciunul dintre aceste studii nu a avut cel mai mic impact asupra diferitelor autorități internaționale din domeniul sănătății care continuă să autorizeze aspartamul: se pare că coluziunea dintre experții științifici și industrie este un obstacol serios.
Faptul că Canderel, liderul de piață al acestui îndulcitor de masă, l-a abandonat în 2013 și că Pepsi Cola se pregătește să facă același lucru este, sperăm, un semnal mai puternic despre periculozitatea aspartamului.

Indulcitori: sucraloza, noul favorit
Sucraloza este extrasă chimic din zahăr printr-un proces numit clorurare. Puterea sa de îndulcire este de 400 până la 600 și tolerează foarte bine căldura.
Descoperit in 1976, nu a fost comercializat abia in 2004, dupa ce a obtinut toate autorizatiile necesare.
Un număr mare de studii, efectuate în principal pe animale, au eliminat sucraloza de orice toxicitate și influență asupra metabolismului glucozei.
Dar o echipă de cercetători americani, Susan S. Schiffmana și Kristina I. Rotherb, a tras un semnal de alarmă în 2013, arătând că, la om, sucraloza, atunci când este încălzită, eliberează molecule cancerigene.
Sucraloza se găsește acum în multe produse din industria alimentară. Este, de asemenea, cel mai utilizat îndulcitor de masă în Statele Unite. În Franța, marca Canderel a înlocuit aspartamul. Pepsi Cola a anunțat recent că sucraloza va fi acum îndulcitorul din băuturile sale dietetice.
Însă așteptăm alte studii asupra sucralozei, efectuate pe oameni de cercetători independenți și nu de laboratoarele care o produc.
Indulcitori: stevia
Stevia este o plantă originară din America de Sud. Frunzele sale conțin molecule, numite steviozidă și rebaudiozidă, care au o putere de îndulcire de 100 până la 300 de ori mai mare decât a zahărului.
Moleculele de îndulcire ale steviei au fost detectate în anii 1930 de chimiștii francezi, apoi izolate, studiate, autorizate, industrializate și comercializate în Japonia în anii 60/70.
Subiect al marilor lupte industriale (producătorilor de îndulcitori intensi nu prea le place), stevia a fost autorizată în Statele Unite abia în 2008 și în 2010 în Europa ca îndulcitor de masă și ca aditiv în produse și băuturi industriale.
Pentru că provine dintr-o plantă, stevia are imaginea unui îndulcitor natural, deși frunzele sale sunt tratate chimic pentru a extrage moleculele de îndulcire. În plus, planta în sine a fost manipulată genetic pentru a reduce o anumită amărăciune și mai ales o aromă de lemn dulce care au constituit un obstacol serios în calea utilizării steviei.
Numeroase studii au demonstrat siguranța steviei, în timp ce altele au detectat toxicitatea acesteia la animale, dar la doze foarte mari.
Indulcitori: te ajuta sa slabesti? NU
ANSES (Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor) a publicat un raport destul de exploziv în ianuarie 2015: Evaluarea riscurilor și beneficiilor nutriționale ale EI (îndulcitori intensi).
Se dovedește că îndulcitorii intensi nu au niciun beneficiu.
Potrivit ANSES, până în prezent nu există studii care să demonstreze beneficiile îndulcitorilor asupra controlului greutății, nici asupra diabetului, ci câteva care să arate că, dimpotrivă, aceștia te-ar putea face să te îngrași.
Concluzia lui Anses? Nu există dovezi care să justifice consumul pe termen lung de îndulcitori ca înlocuitori de zahăr. Și ea este de acord că, încă pe termen lung, acest consum de îndulcitori probabil nu este lipsit de riscuri.
Dacă ești dependent de lumină, acesta este ceva care te pune pe gânduri!
Și pentru a te încuraja să bei apă și să folosești zahăr în mod normal: nu prezintă niciun pericol atunci când doza zilnică nu depășește 10% din totalul caloriilor. Sau 50 g pe zi pentru o dietă de 2.000 de calorii.