Bulz rumenit pe jăratic (ca la stână)
O toamnă blândă, în marginea muntelui, acolo unde stâna, cu toate ale ei, se etalase văilor dimprejur, de ziceai că la începuturile Lumii, Dumnezeu o stână își dorise să fie Pământul, și Raiul tot o stână era! Imagibea în sine tulburase în mine șirul lung de străbuni oieri, dar parcă și mai tare îmi stârnea pofta mirosul dulce și înțepător de lapte și de brânză, care inundase coasta muntelui.
29 Octombrie 2015, 07:50
Și dinaintea ochilor mi se părea că am o uriașa față de masa verde, cu frunze de aur și de aramă, pe care luceau în soare bulzurile galbene cu brânză albă...
Ei, și dacă tot am pomenit de bulzul ăsta, ia să vă dau rețeta, că poate vi s-o fi făcut poftă!
Să iei mai întâi un litru și jumătate de jintiță pe care o pui la fiert, adăugându-i puțină sare. Când vezi că a dat în clocot, toarnă în ploaie 400 de grame de mălai (din acela "adevărat", adus de la moară) și lasă ceaunul pe foc încă vreo zece minute, amestecând întruna.
Răstoarnă balmoșul ăsta pe un fund de lemn (de tei, că-i mai moale și mămăligii pare să-i fie mai drag să se lipeasca de dânsul), taie-l în cuburi de mărime potrivită și umple-le cu brânză (vreo 300 de grame, cu totul) amestecată bine dinainte cu 100 de grame de unt.
Rotunjește fiecare bucată cu amândouă mâinile, muiate înainte în puțină apă caldă, să nu se lipească de degete. Pune fiecare bulz (sau "urs de mămăligă", cum îi mai spune prin alte părți) cu mare grijă, într-o tavă, pe care ai uns-o cu unt și lasă tava la cuptor până ce se rumenesc bulzii frumos.
Și bulgărele ăsta rumenit se mănâncă fierbinte, cu smântănă rece și cu prietenii alături, să te bucuri de ei și de toamna de aur care învelește valea și muntele.
