Frunzele de leuştean, ţelină, morcov şi pătrunjel – medicamentele primăverii
Medicii din Grecia Antică au fost primii care au lăsat însemnări despre efectele benefice ale frunzelor verzi ale leuşteanului asupra digestiei, asimilaţiei şi sistemului nervos.
05 Iunie 2015, 06:43
În medicina populară românească, el era folosit că plantă tămăduitoare pentru bolile de piept, digestive şi pentru diferitele plăgi, dar şi ca plantă magică pentru alungat ielele, zburătorii şi alte spirite cu influenţe dăunătoare. Mai ales tinerii, se spunea, trebuie să consume leuştean verde, pentru a creşte puternici, pentru a fi feriţi de deochi, de ispite şi de toate relele.
Indigestie, gastrită hipoacidă – se iau înainte de masă câteva linguri de plămădeală de leuştean în vin. De asemenea, se consumă ciorbe acre condimentate cu leuştean crud din belşug, adăugat după ce mâncarea a fost luată de pe foc.
Apetit alimentar exagerat – se mestecă 4-5 frunze proaspete de leuştean cu jumătate de oră înainte de masă (nu mai devreme). Iniţial, administrarea leuşteanului generează o senzaţie de foame, însă la vreo zece minute, aceasta se calmează şi apare o reacţie opusă – de scădere a apetitului alimentar.
Boli de piept cronicizate: bronşită, bronşita tabagică, tuse remanentă – se face o cură în care se bea un pahar de suc de leuştean pe zi, în 2-3 porţii. Tratamentul durează două săptămâni minimum şi se reia de câte ori este nevoie.
Constipaţie (inclusiv formele atone), colita de putrefacţie – se consumă suc de leuştean – un pahar pe zi, de preferinţă dimineaţa. Dacă sucul de frunze verzi de leuştean vi se pare prea tare, îl puteţi dilua cu puţin suc de rădăcină de morcov.
Ulceraţii pe piele – frunzele de leuştean se spală bine, se zdrobesc pe un fund de lemn, se învelesc în tifon curat şi se aplică pe locul afectat. Cataplasma astfel obţinută se ţine vreme de o oră, după care se îndepărtează, iar porţiunea tratată se lăsă să se zvânte în aer liber.
