Buruiana MINUNE care tratează afecţiunile respiratorii şi stimulează funcţia rinichilor
Asemenea pirului, şi troscotul este o plantă umilă, o buruiană nebăgată în seamă, care creşte pe margini de drum. Dar la fel ca în basmul Cenuşăresei, umilinţa ascunde virtuţi.
15 Ianuarie 2019, 09:44
Da, troscotul este o buruiană, dar o buruiană de sănătate, bogată în principii active, cu multiple întrebuinţări terapeutice! Popular, troscotul este cunoscut şi sub numele de iarba găinilor.
În gospodăriile ţărăneşti, mai există şi astăzi tradiţia de a lăsa să crească în ogradă o postaţă de troscot, sursă excelentă de hrănire a păsărilor de curte, mai ales a găinilor. Mai toată lumea apreciază carnea şi ouăle de la găinile crescute la ţară, afirmând că sunt mai gustoase şi mai hrănitoare decât găinile crescute în complexe avicole.
O explicaţie ar fi aceea că de primăvara şi până toamna târziu, pasărea din curtea ţăranului ciuguleşte zilnic frunze de troscot din ogradă.
Consumul constant al acestei plante face ca în produsele de pasăre (carne şi ouă) să se găsească siliciul organic, un microelement foarte necesar în biochimia metabolismului uman. Deoarece preparatele obţinute din troscot au şi calităţi de vindecare a unor boli, îl prezentăm, în continuare, ca plantă medicinală.
Cartea de vizită
Viguros, ca majoritatea buruienilor, troscotul creşte peste tot, mai ales prin locuri virane, pe margine de drumuri, prin şanţuri, printre culturi şi printre pietrele de pavaj.
Popular, i se mai spune şi brebenel, costrei sau sporiş, mulţimea numelor dovedind prezenţa lui în fitoterapia românească încă din urmă cu sute de ani. Ca aspect, este o plantă cu tulpini târâtoare, care se întinde pe pământ cu mare repeziciune.
Are flori verzui şi roşietice, grupate la subsuoara frunzelor de formă eliptică sau lanceolată. Principiul activ din iarba de troscot este siliciul solubil, numit şi siliciu organic.
Troscotul, alături de coada-calului, sunt principalele surse vegetale din flora spontană, din care ne putem suplimenta dozele zilnice de siliciu. Mai conţine, pe lângă siliciu, taninuri, flavone (aviculoarozida, arabinoza), mucilagii şi cantităţi mici de vitamina C.
În mod normal, organismul uman îşi procură dozele fiziologice de siliciu (10 mg/zi) printr-o alimentaţie echilibrată, bogată în fructe şi legume. În bolile menţionate în continuare suplimentarea siliciului se poate face consumând una din formele farmaceutice obţinute din troscot (ceai, tinctură sau vin) prezentate în acest articol.
