„Ceaiul lui Ivan” – leacul de legendă şi beneficiile sale

Răspândită în întreaga Europă, pufuliţa - aşa cum este cunoscută la noi această plantă, face parte din flora spontană. Are frunze lanceolate, dințate, iar florile sunt mici, în culori de la roz închis până la violet, putând fi întâlnită şi în ţara noastră, mai ales pe marginea pârâurilor, a râurilor sau pe lângă șanțuri.

În Rusia, planta se bucură de o preţuire specială şi este folosită încă din secolul XIII, pentru vindecarea şi prevenirea multor boli. Legenda acestei plante s-a născut în Rusia, iar denumirea "ceaiul lui Ivan" este strâns legată de legendă şi de aceste meleaguri.

Povestea pufuliţei îşi are originea într-un sătuc de lângă oraşul Petersburg, unde trăia un flăcău pe nume Ivan, care era foarte pasionat de flori şi de plante. În fiecare zi, băiatul se gătea ca de sărbătoare, îmbrăcând o cămaşă frumoasă, violet, şi se ducea în poiana de la marginea pădurii. Acolo, ore în şir, admira şi studia felurite buruieni. Oamenii îi vedeau de departe rubaşca, care pâlpâia printre frunzele verzi şi spuneau: "Ia uitaţi-vă, este Ivan. Ceaiul a ieşit să se plimbe!" Dar într-o zi, flăcăul s-a făcut nevăzut pentru totdeauna. Nimeni nu ştia încotro apucase. Doar în locul din poiană unde se ducea dimineaţa, pe urma lui au răsărit o mulţime de flori nemaivăzute până atunci, de culoare violet. Descoperindu-le, oamenii s-au gândit la cămaşa lui Ivan şi au început să spună: "Ăsta este ceaiul lui Ivan!". Şi aşa a rămas şi numele plantei: ceaiul lui Ivan.

Proprietăţile curative ale plantei au fost ulterior studiate şi confirmate, şi astfel, ceaiul lui Ivan a devenit una dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate plante medicinale din Rusia. Vestea cu privire la beneficiile sale deosebite s-a răspândit repede încât ceaiul din pufuliţă a început să fie folosit peste tot în lume.

Pufulița conține o mulțime de substanțe active esențiale pentru organismul uman, printre care taninuri, acid cafeic, acid ursolic, elagic, polifenoli, saponine triterpenice, saponine steroidice, antociani, zaharuri, aminoacizi esențiali, ulei volatil, vitamina C, săruri minerale, aminoacizi, pectine şi opt acizi grași: palmitic, palmitoleic, stearic, oleic, arahidonic, arahidic, linoleic si linolenic. Toate acestea, fac din plantă un ideal cicatrizant, având acțiune coleretică, colagogă, decongestionantă, astringentă, antiinflamatorie şi dezinfectantă.

"Ceaiul lui Ivan" este de asemenea un antiinflamator excelent, un antitumoral de efect (stimulează eliminarea bilei şi reconstituie celulele hepatice și pe cele ale prostatei). Mai mult decât atât, planta are efecte astringente, hemostatice, diuretice şi depurative, fiind recomandată pentru tratarea afecțiunilor prostatei, a bilei şi a bolilor renale.

Tratamentul cel mai eficient cu pufuliță se face cu macerat la rece și cu pulbere sublinguală, deoarece pastrează intacte proprietățile curative ale plantei. Maceratul la rece se prepară astfel: se pun 5 linguri de plantă într-un litru de apă plată și se lasă de seara până dimineața. A doua zi se strecoară și se bea pe tot parcursul zilei.

Nici infuzia de pufuliță nu este de neglijat! Aceasta are proprietăți antispastice, tratând tusea convulsivă, astmul bronșic și oprind sughițul.

În tratamentul oncologic, se amestecă câte două părţi de flori de pufuliţă, de sunătoare şi de frunze de pătlagină. Peste o lingură din aceste amestec, se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat o oră şi se strecoară. Se administrează câte o cană de ceai, consumat pe parcursul întregii zile. Durata tratamentului este de o lună de zile.