Cum tratăm sindromul de apnee în somn?

Ce este sindromul de apnee în somn?
Apneea în somn este stopul respirator involuntar (care durează mai mult de zece secunde) care se repetă de mai multe ori în timpul nopții (mai mult de 5 ori pe oră). Aceste opriri sunt urmate de o reluare adesea zgomotoasă a respirației, explicând de ce persoanele care suferă de sindromul de apnee în somn sunt adesea și sforăitori.
Risc cardiovascular crescut
Aceste apnee perturbă somnul și provoacă oboseală și somnolență în timpul zilei. Un alt dezavantaj al sindromului de apnee în somn este că crește riscul cardiovascular.
Relaxarea mușchilor
Cea mai frecventă cauză este o relaxare a mușchilor limbii și gâtului. Diagnosticul se confirmă datorită unei înregistrări polisomnografice în timpul somnului de noapte într-un centru specializat, cel mai adesea după o poligrafie respiratorie efectuată în spital sau la domiciliu, măsurând numeroși parametri, în special muscular și respirator.
Tratamentul apneei de somn: revizuiți-vă mai întâi stilul de viață
Mulți factori contribuie la apneea în somn. Sunt explorate în primă intenție: scăderea în greutate (obezitatea este primul factor de risc pentru apneea în somn, deoarece favorizează obstrucția căilor respiratorii), oprirea consumului de alcool (care favorizează relaxarea mușchilor gâtului), renunțarea la fumat (din cauza inflamației). ale cailor respiratorii), modificarea unui tratament medicamentos (pastile de somn, relaxante musculare, anxiolitice care favorizeaza apneea), managementul unei alergii (pentru decongestionarea cailor nazale). De asemenea, în mod clasic, se recomandă să dormi pe lateral și să ridici capul patului pentru a facilita deschiderea căilor respiratorii.
Iar în caz de eșec se poate propune un tratament ventilator prin presiune pozitivă continuă sau o orteză de avans mandibulară sau ca ultimă intenție o intervenție chirurgicală.

Presiune pozitivă continuă: eficientă, dar zgomotoasă
Tratamentul standard pentru sindromul de apnee în somn se bazează pe presiune pozitivă continuă, care constă în suflarea aerului prin nas pentru a menține căile respiratorii deschise în timpul nopții, prin purtarea unei măști conectate la un compresor. Foarte eficientă, această soluție poate fi însă restrictivă pentru unii pacienți: purtați o mască noaptea și echipați-vă cu un compresor care este uneori considerat prea zgomotos.
Orteza mandibulară: pentru apnee ușoară
Dormea ​​poartă un jgheab din ghips dentar, care menține maxilarul inferior și limba ușor deplasate înainte pentru a facilita trecerea aerului. Acest sistem poate provoca hipersalivație și dureri articulare la unii pacienți, care uneori sunt greu de suportat. Cu toate acestea, ca și în cazul presiunii pozitive continue, este un tratament pe viață. Mai puțin eficientă decât presiunea pozitivă continuă, orteza mandibulară este destinată apneei ușoare sau moderate în absența bolilor cardiovasculare grave asociate, așa cum se arată în noile recomandări ale Înaltei Autorități Sanitare.
Chirurgie: laser simplu, îndepărtarea amigdalelor, uvulei, operații la nas...
Există mai multe intervenții, cu avantaje și dezavantaje, care trebuie discutate de la caz la caz cu medicul dumneavoastră și care nu sunt neapărat durabile.

Îndepărtarea amigdalelor și adenoidelor: este propusă în special la copii, când acestea sunt voluminoase și împiedică trecerea aerului.

Chirurgia nasului si sinusurilor: se propune atunci cand apneele sunt legate de o deviatie a septului nazal.
Îndepărtarea uvulei: această operație constă în îndepărtarea unei părți a palatului moale care vibrează odată cu trecerea aerului. Aceasta este o intervenție substanțială care, ca și în cazul îndepărtarii amigdalelor, are consecințe postoperatorii destul de lungi și dureroase. A fi rezervat cazurilor de apnee severă ca ultimă intenție, mai ales că eficacitatea sa este de doar 50% și nu rezolvă problema căderii musculare în gât.
Tratament cu radiofrecvență: folosind un electrod plasat fie la baza limbii, fie pe mușchii palatului moale, se aplică valuri care vor determina astfel retragerea țesuturilor, reducându-le volumul și întărind pânza. Această intervenție, care necesită uneori două-trei ședințe, se desfășoară în ambulatoriu sub anestezie locală, cu reluarea imediată a activităților și consecințe postoperatorii ușoare precum dificultăți la înghițire și umflarea gâtului timp de o săptămână. Cu toate acestea, există riscul de recidivă.
Tratamentul cu laser: mai eficient decât radiofrecvența, căldura este folosită aici pentru a distruge și rigidiza parțial țesuturile care înfundă gâtul, și anume uvula și/sau o parte a palatului moale. Și aici, intervenția are loc în ambulatoriu, sub anestezie locală, iar consecințele postoperatorii sunt ușoare (dureri în gât cu dureri la înghițire), cu totuși prescripție de analgezice deoarece vindecarea finală se obține după o lună. Complicațiile, care sunt rare, sunt de natură infecțioasă.
Rata de satisfacție obținută cu radiofrecvență și laser este bună, dar durabilitatea intervenției trebuie discutată cu chirurgul. Tehnica chirurgicală ce urmează a fi utilizată depinde de fiecare caz și pacientul trebuie să discute mai întâi despre avantajele și dezavantajele intervenției care i se propune.