Hrișca: beneficii și proprietăți
La fel că grâul, hrișca este o plantă cultivată de mii de ani, boabele sale fiind folosite sub formă de făină. Originară din Asia, hrișca a fost adusă în Europa de către mongoli și turci, iar astăzi este o plantă apreciată de milioane de oameni, adepți ai unui regim de viață sănătos.
22 Iunie 2015, 07:52
Cel mai mare cultivator și exportator de hrișcă este Rusia, deoarece acolo este considerată un aliment de bază, fiind utilizată în diferite forme. Potrivit datelor istorice, hrișca a fost cultivată pentru prima data în China, în jurul anului 6000 i.H., iar în Europa a ajuns abia în jurul anului 2600 i.H.
În România, hrișca era des utilizată în secolul al XIX-lea, în prezent are mare căutare în Bucovina, unde este un ingredient tradițional pentru sarmale.
Hrișca este bogată în vitaminele E, B1 și B2, dar și în proteine, carbohidrați, fibre și minerale (fosfor, magneziu, cupru, zinc, mangan, seleniu și fier). Nu face parte din clasă cerealelor, fiind o plantă ierboasă înrudită cu rubarbă și ștevia creață. Hrișca este net superioară grâului, prin elementele nutritive care protejează organismul de factorii externi și îl fortifică, mai ales în sezonul rece și la începutul primăverii.
Cum o putem savura?
Se consumă plantele verzi, plantutele (de 5-7 zile) și fructele, care sunt țări, asemănătoare cu semințele de floarea-soarelui, dar mult mai mici în dimensiuni. Deși nu este o cereală, hrișca întrunește calitățile fainei de grâu integrale. Mierea obținută din florile de hrișca este brună și extrem de parfumata.
