Quinoa – un superaliment pentru o nutriţie ca la carte
Quinoa este numele unei cereale arhaice, originare din America de Sud, unde creşte la mari altitudini (chiar şi la 4000 de m).
25 Noiembrie 2015, 05:30
Se dezvoltă în pământ arid, aer uscat şi chiar şi în condiţii meteo extreme. Lujerul de quinoa creşte între 1 şi 2 metri în înălţime şi fiecare plantă poate produce puţin peste 150 de grame de seminţe.
Seminţele sunt rotunde, cam de mărimea seminţelor de mei sau de susan şi se regăsesc într-un curcubeu de culori, de la roşu la mov la verde şi galben, însă forma de quinoa cea mai comună, pe care o vom găsi cel mai uşor la raft, este cea de culoare alb-gălbui.
Boabele mici de quinoa sunt foarte hrănitoare, sănătoase şi uşor de digerat.
Acum 1000 de ani, era hrana de bază a incaşilor, fiind numită de aceştia „chisaya mama” (mama tuturor cerealelor). Quinoa a fost adusă pe continentul european de către coloniştii spanioli, pentru ca în prezent să fie unul din cele mai la modă alimente, fiind recomandată în special copiilor.
Quinoa suplineşte în foarte mare măsură carnea, dându-le mâncărurilor consistenţă şi un potenţial nutritiv aparte. Quinoa albă este cea mai uşor digerabilă, fiind recomandată, în egală măsură, copiilor şi adulţilor.
Se găseşte în secţiunea de mâncăruri naturale sau bio ale hipermarketurilor sau în magazinele naturiste. Pentru proprietăţile sale deosebite pe multiple planuri, ONU a numit anul 2013 “Anul Internaţional Quinoa”.
Cum se prepară şi consumă?
Quinoa este gustoasă şi uşor de digerat. Se prepară într-un mod asemănător orezului, dar timpul necesar se reduce aproape la jumătate. Datorită stratului de saponină ce protejează quinoa de insecte şi care are un gust uşor amar, aceasta trebuie spălată înainte de a o utiliza.
Deşi de cele mai multe ori quinoa gata ambalată are saponina deja eliminată, nu este niciodată o idee rea să-i mai facem o clătire suplimentară. Prin preparare, boabele de quinoa cresc în volum de aproximativ trei-patru ori.
Poate fi utilizată în preparate culinare asemeni orezului, în budinci, pilafuri, risotto, salate etc. Spre deosebire de orez, quinoa are însă un conţinut de amidon redus şi, din acest motiv, după fierbere rezultă un preparat afânat, mult mai puţin lipicios/cleios.
În alimentaţia copiilor, se foloseşte în locul cerealelor, deoarece nu conţine deloc gluten şi poate fi suportată şi de către cei mici, care au alergie la această substanţă.
Fiartă şi pasată, se administrează ca un piure, fiind printre primele alimente care se introduc în dieta bebeluşilor.
