Rostopasca, planta care vindecă. Intre tradiție și știință
Rostopasca (Chelidonium majus) este una dintre cele mai cunoscute plante cu proprietăți curative, folosită de secole în medicina populară și documentată în tratatele de fitoterapie.
Articol de Ramona Alexandrescu, 13 Mai 2025, 11:16
În medicina chineză, spre exemplu, este menționată de mii de ani ca remediu natural pentru diverse afecțiuni.
Irina Stanca Mustea, specialistă în fitoterapie, a fost invitata realizatoarei Tatiana Mircea în cadrul emisiunii Viața la Țară, unde a vorbit despre beneficiile terapeutice ale rostopascăi, una dintre cele mai vechi plante medicinale utilizate în Europa și Asia.
„Mi-aș dori ca știința plantelor să se transmită din generație în generație și să nu se piardă”, a declarat Irina Stanca Mustea în debutul interviului, subliniind importanța cunoașterii plantelor medicinale autohtone.
Prezentă din primăvară până târziu în toamnă, rostopasca poate fi găsită în zone umbroase, de-a lungul gardurilor, pe marginea drumurilor, în păduri sau chiar în locuri stâncoase. Este ușor de recunoscut datorită florilor galbene și latexului de culoare galben-portocaliu care curge din tulpină atunci când este ruptă.
„Este o plantă extraordinară, una care ne poate ajuta tot anul. Chiar și iarna poate fi găsită, uneori, sub zăpadă”, explică fitoterapeuta.
Printre cele mai cunoscute utilizări externe se numără tratarea negilor, a bătăturilor și a excrescențelor cutanate. Sucul proaspăt extras din plantă se aplică direct pe zona afectată, de mai multe ori pe zi.
Deși are și aplicații interne, rostopasca trebuie administrată cu prudență, avertizează specialista: „Este o plantă care conține o serie de alcaloizi puternici chelidonină, protopină, sparteină și trebuie folosită doar sub supraveghere de specialitate”.
Se recomandă consumul sub formă de ceai, timp de șapte zile pe lună, urmat de pauză. Sub nicio formă nu trebuie consumată în doze mari sau pe perioade îndelungate, fără consultarea unui specialist.
Pentru păstrarea plantei, Mustea recomandă uscarea pe hârtie albă, într-un spațiu bine ventilat, și depozitarea ulterioară în recipiente de sticlă, metal sau hârtie.
Lista indicațiilor terapeutice este vastă. Intern, planta este utilizată în:
- -afecțiuni hepatobiliare (colecistită, hepatite cronice),
- -insuficiență cardiacă,
- -angină pectorală și tahicardie,
- -arterite, nevroze, tuse convulsivă.
Extern, se recomandă în:
- -tratarea negilor, bătăturilor, herpesului rebel,
- -afecțiuni cutanate de natură malignă,
- -chiar și în cazuri de leucemie, în combinație cu alte plante, precum urzica și florile de soc.
„Este o plantă pe care ar fi bine să o avem mereu în farmacia casei, alături de alte plante valoroase din flora spontană a României”, conchide Irina Stanca Mustea.
