Schinduful – planta tinereţii eterne

De aceea, era la mare preţ, în rândul nobilelor de rang înalt de la curtea faraonului. Şi medicii egipteni preţuiau schinduful, pentru că era planta care-i ajută pe soldaţi să se refacă rapid după rănile primite în luptă, îi ajută pe cei vârstnici să-şi menţină tinereţea şi vigoarea.

De altfel, originea schindufului este o mare enigmă pentru cercetătorii de azi, întrucât el era folosit concomitent în Egiptul Antic, în India şi în China – trei leagăne ale civilizaţiei, între care comunicarea era practic inexistentă, cu patru-cinci mii de ani în urmă.

Nu se ştie când au ajuns seminţele acestei plante în Dacia, dar cu siguranţă, acum două mii de ani, când Dioscoride a întocmit tratatul său de farmacologie, schinduful era folosit în mod curent de către vracii din Carpaţi. Numele dacic era scindof (de unde şi denumirea actuală) şi îl foloseau contra bolilor de piept şi a celor digestive, pentru a le revigora pe lehuze, pentru vindecarea rănilor şi pentru tratarea ulcerelor.

Descrierea plantei Schinduful, denumit şi fân grecesc, este o plantă ierboasă, de nici jumătate de metru înălţime, cu frunze de un verde deschis, asemănătoare trifoiului şi cu marginea uşor dinţată, cu flori albe-liliachii şi seminţe mici, de culoare cafenie.

Creşte la noi în zona sud-estică a ţării, în special în judeţele Constanţa şi Brăila. De obicei este cultivată, dar în unele zone s-a sălbăticit, crescând spontan mai ales acolo unde are căldură suficientă. Preparate pe bază de schinduf lPulberea. Se obţine prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea, după care se face o cernere prin sita pentru făină albă. Ideal ar fi, spun biochimiştii, să se macine pulberea cu 5-10 minute înainte de administrare, aşa încât oxidarea principiilor active să fie cât mai redusă.

Dacă procedeul e prea dificil, păstraţi pulberea de seminţe de schinduf într-un borcan ermetic închis, ţinut la rece şi la întuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia o linguriţă rasă de pulbere de schinduf de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de câteva minute, după care se înghite cu apă. lInfuzia combinată.

Cum arată şi numele, se combină extracţia la rece cu cea la cald, procedeu care ajută la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 1-2 linguriţe de pulbere de seminţe de schinduf se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seara până dimineaţa, când se filtrează.

Maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă fierbinte, după care se lasă la răcit 20 minute. Se strecoară, se combină cele două extracte şi se beau câte trei căni pe zi, cu un sfert de oră înaintea meselor principale.

Cataplasmele. Se obţin din 2-3 linguri de pulbere fin măcinată din seminţe de schinduf, care se combină cu un amestec în proporţii egale de apă călduţă cu oţet, pentru a forma o pastă ce va fi aplicată extern pe locurile afectate.

Se leagă deasupra un tifon curat, cataplasma fiind menţinută astfel timp de minimum 2-3 ore. Tratamente de uz intern lDiabetul de tip II insulinodependent – se face o cură de 12 luni cu infuzie combinată de schinduf, din care se beau câte 2-3 căni pe zi.

Tratamentul începe gradat: în prima săptămână se bea doar o cană pe zi, în cea de a doua săptămână se beau două căni pe zi, abia în a treia săptămână ajungându-se să se bea zilnic trei căni de infuzie combinată de schinduf. Această gradare a tratamentului trebuie corelată cu un control permanent, zilnic, al glicemiei, şi cu o îndrumare medicală specială.

Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Atunci când este ţinut şi un regim alimentar corect, este posibil ca datorită acţiunii schindufului, să se poată chiar renunţa complet la dozele de insulină injectate zilnic.

Diabetul de tip II non-insulinodependent – se face o cură de 3-6 luni cu schinduf, timp în care se iau 4 linguriţe de pulbere pe zi. Pe timpul tratamentului se va verifica glicemia la cel mult două săptămâni, pentru a înregistra progresele şi pentru a putea fi ajustat restul medicaţiei hipoglicemiante.

Diabetul de tip I (juvenil) – tratamentul cu schinduf are în acest caz doar rol de adjuvant, ajutând la reducerea dozei de insulină şi contracarând efectele secundare ale diabetului (în special asupra sistemului cardiovascular). Se administrează pe termene lungi (şase luni cu câte o lună de pauză), câte 2 căni de infuzie combinată pe zi. lValori crescute ale colesterolului – se ia câte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale.

Intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul “colesterol rău” (Ldl), protejând sistemul cardiovascular de apariţia ateromului, arteriosclerozei şi a ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu pulbere de schinduf, administrată în doze repetate, cu o durată de 3 luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfârşitul iernii, când alimentaţia este cea mai bogată în grăsimi saturate.

Alăptarea – administrarea seminţelor de schinduf în perioada alăptării este extrem de benefică. Pe lângă faptul că ajută la sporirea cantităţii de lapte, această plantă ajută la menţinerea sănătăţii mamei, îmbunătăţindu-i apetitul şi metabolismul. Se beau zilnic două căni de lapte cald, în care se pune câte o jumătate de lingură de seminţe de schinduf şi de mărar (seminţele celor două plante se asociază adesea, având o acţiune galactogogă extrem de puternică).

Anorexia (lipsa patologică a apetitului alimentar) – se tratează cu o doză unică de schinduf: două linguriţe de pulbere se amestecă bine cu două linguri de miere lichidă, iar preparatul rezultat se consumă cu una-două ore înaintea mesei principale.

Acest amestec nu doar că măreşte apetitul, dar ajută şi la o asimilare corectă a alimentelor. Contra anorexiei care apare în bolile grave (leucemie, scleroză în plăci, hepatită acută) se bea infuzia combinată de schinduf – câte o jumătate de cană, cu o oră înainte de masă.

Menopauză – infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menţinerea sănătăţii femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariţia osteoporozei, ajută la menţinerea tonusului ţesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariţia cancerului mamar şi ovarian prin reglarea activităţii endocrine. De asemenea, ajută la păstrarea forţei musculare, element foarte important în contextul acestei vârste.

Citeste continuarea pe ziarulunirea.ro