Floricultura, între promisiuni și realitate: un sector românesc cu potențial, dar fără susținere
Într-o țară unde cererea pentru flori este în creștere, floricultura românească rămâne, din păcate, unul dintre cele mai slab sprijinite sectoare agricole, având mai putin de 2.000 de producători activi, care se împart pe 313 hectare. Importăm 70% din flori, deși avem terenuri și oameni pregătiți.
Articol de Ramona Alexandrescu, 17 Mai 2025, 11:38
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, România acoperă doar 30% din necesarul intern de flori, restul provenind din importuri.
Deficitul comercial generat de acest dezechilibru depășește 400 de milioane de euro în ultimii zece ani. Iar explicațiile sunt simple: lipsa unui sprijin coerent, acces dificil la fonduri europene și politici neadaptate realității din teren.
Viorel Morărescu, director Direcția Politici în Sectorul Vegetal din cadrul Ministerului Agriculturii, a fost invitatul realizatoarei Tatiana Mircea la emisiunea "Viața la țară". Acesta a precizat că în România activează aproximativ 1800 de floricultori, care lucrează suprafețe de obicei mici, rareori depășind un hectar.
Deși există un apetit crescut al românilor pentru grădini îngrijite și spații verzi amenajate cu flori autohtone, producția nu ține pasul cu cererea.
Începând cu trimestrul al treilea al acestui an, o nouă măsură din Planul Național Strategic (PNSE), cunoscută ca DR-18, ar putea schimba lucrurile.
Aceasta va oferi finanțări de până la 100.000 de euro pentru investiții în floricultură și plante medicinale, în câmp sau spații protejate.
Proiectele vor putea fi accesate de cooperative, grupuri de producători, PFA-uri și firme, nu însă și de persoane fizice neautorizate.
Totuși, succesul măsurii depinde de un element crucial: procentul de cofinanțare, care nu a fost încă stabilit. Dacă acesta va fi prea ridicat, mulți dintre micii producători nu vor putea beneficia de sprijin.
Reprezentanții floricultorilor susțin că lipsa recunoașterii lor ca producători agricoli, în special în perioada 2007–2014, i-a privat de subvenții și de acces la fonduri europene. Această „omisiune” a fost resimțită dureros în piață, mulți dintre acești mici antreprenori ajungând în pragul falimentului.
Deși noua măsură DR-18 promite un sprijin punctual, adevărata salvare a floriculturii românești stă într-o strategie pe termen lung.
O viziune coerentă, construită împreună cu asociațiile profesionale, ar putea transforma acest sector dintr-un importator masiv într-un furnizor stabil de produse locale. În fond, florile românești nu sunt doar simboluri de frumusețe ele pot deveni un motor economic pentru zonele rurale.
Până atunci, speranța rămâne în mâinile celor care, în ciuda piedicilor, aleg să cultive culoare și viață.
