Denumirea științifică a busuiocului folosit în mod obișnuit pentru gătit este Ocimum basilicum. Există multe varietăți diferite de busuioc.

- busuiocul dulce este cel mai larg cultivat, popular, renumit pentru utilizarea sa în mâncărurile italiene, este de obicei vândut uscat în supermarketuri.

- busuiocul grecesc are o aromă puternică, dar blândă.

- busuiocul thailandez are o aromă de anason-lemn dulce și este utilizat în mod obișnuit în mâncărurile thailandeze și din Asia de Sud-Est.

- busuiocul cu aromă de scorțișoară este originar din Mexic, are o aromă și un miros de scorțișoară. Este servit în mod obișnuit cu legume picante.

- busuiocul de salată prezintă frunze mari, ridate, moi, cu o aromă de lemn dulce. Este de regulă utilizat în salate verzi sau cu roșii și ulei de măsline.

Busuiocul utilizat în mod obișnuit în suplimente și ceai de plante este busuiocul sfânt - uneori numit tulsi - care are denumirea botanică Ocimum sanctum. Se adaugă la unele feluri de mâncare thailandeze datorită aromei sale distincte. (P.M.)

Foarte parfumat, busuiocul însoțește multe feluri de mâncare, mai ales vara. Se foloseşte după gust pentru a da o aromă proaspătă şi rafinată salatelor, ciorbelor, sosurilor şi diferitelor preparate, dar prospețimea și aroma nu sunt singurele sale atuuri.

Dintre cele aproximativ 65 de specii din genul busuiocului (Ocimum), cel puțin șapte sunt cultivate ca plante culinare și medicinale. Unele dintre ele erau deja folosite în Egipt, Grecia antică și Roma. În India, busuiocul este o plantă importantă pentru medicina ayuvedică.

Busuiocul aparține familiei mentei (Lamiaceae) și este originar din regiunile tropicale din Africa, Asia și America de Sud. Busuiocul (Ocimum basilicum) este utilizat ca plantă culinară în Europa şi este greu de imaginat o bucătărie ușoară și sănătoasă fără prezenţa sa.

Numele speciei de busuioc provine din cuvântul grecesc basileus și înseamnă ”rege”, motiv pentru care busuiocul este adesea numit iarbă regală. Această plantă aromatică are multiple beneficii pentru corpul uman. Iată cinci dintre ele:

1. Busuiocul este bogat în antioxidanți – Aceste componente ajută la neutralizarea radicalilor liberi, responsabili de îmbătrânirea prematură a celulelor. Astfel, această plantă are o acțiune anti-îmbătrânire.

2. Promovează digestia – Ingredientul celebrului pesto italian acționează și asupra sistemului digestiv. Ajută împotriva balonării, gazelor sau arsurilor la stomac. Antispastică, această plantă aromatica ușor de cultivat ameliorează, de asemenea, greața, vărsăturile și alte dureri abdominale.

3. Remediu împotriva obosealii – Se știe că frunzele de busuioc stimulează corpul. Astfel, ajută în lupta împotriva oboselii fizice și nervoase, ameliorează durerile de cap și migrenele. În caz de scădere a tonusului, depresie temporară sau stres, puteți infuza câteva frunze în apă clocotită timp de aproximativ zece minute.

4. Este un cocktail de vitamine – Busuiocul conține multe vitamine: A, C și K, esențiale pentru coagularea sângelui și pentru formarea oaselor. Această plantă iubitoare de căldură este, de asemenea, o sursă importantă de minerale, deoarece oferă fier, calciu, magneziu și potasiu.

5. Este antiinfecţios – Busuiocul are proprietăți antivirale şi întărește sistemul imunitar. Mestecarea frunzelor de busuioc sau gargară pot ajuta, de asemenea, la vindecarea unei afte, la combaterea plăcii dentare sau la ameliorarea gingivitei, aflam de la Rador.

Foto: pixabay