Covrigi „ca la Rucăr” (rețeta Tuței lu' Mazăre)

S-au aşezat rucărenii, şi-au durat case din lemnul pădurilor şi, având atâta păşune grasă pe muncele, au început să se ocupe de păstorit, alegând să poarte în locul armelor bâta ciobănească. Se mai spune că odată Negru Vodă a trecut pe acolo, ca să vadă cum s-au aşezat oştenii lui şi cum o duc, iar ei l-au primit cu bucatele locului, cu bulz, cu balmoş, cu pastramă... Despre ospitalitatea rucărenilor am tot vorbit, căci o știu prea bine - e satul în care s-a născut bunică-mea și nu mă sfiesc să mă declar pe sfert mușceleancă.

Am ales pentru astăzi o rețetă din Rucăr, dar nu una de la masa cea aleasă a lui Negru Vodă, ci o rețetă arhaică, de o simplitate extraordinară, pe care am aflat-o de la Tuța lui Mazăre: Covrigii „ca la Rucăr”.

"La noi în sat, fiecare are reţeta lui, pentru că sunt brutari foarte pricepuţi. Reţeta mea e aşa: frec puţină drojdie şi, pentru 20 de covrigi mai potriviţi, folosesc 12 ouă, 250 g zahăr. Se amestecă bine, le-am tăiat cu puţină pălincă, o ceşcuţă, puţin ulei, se frământă şi se bat ouăle pe rând, iar când adăugăm făina adăugăm şi puţin amoniac. Facem leşie de casă. Luăm cenuşă din lemn de fag, o luăm şi punem 4-5 linguri de cenuşă, o cană de apă, dăm câteva clocote, apoi o lăsăm la răcit. Şi punem câte o ceşcuţă în aluat, că e foarte bună. (Unii spun că leșia asta din cenușă e bună și de leac!) Altă taină la covrigi, când facem o cantitate mai mică, nu lăsăm mult la dospit, că dacă stă prea mult în soare se acreşte".

- rețetă culeasă de Simona Lazăr din Rucăr, Argeș